Monografie

Un sat foarte vechi dar pentru care cea dintâi menţiune documentară este relativ târzie, 11 aprilie 1546, când Petru Rareş voievod întăreşte un uric prin care „… Sima, fiul lui Paşin, de bunăvoia lui, nesilit de nimeni… şi a schimbat cu domnia mea dreapta sa ocină şi din privilegiul tatălui său, Paşin, … ce el a avut de la părintele domniei mele Ştefan voievod jumătate de sat din Petricani, pe Başeu, jumătatea de sus. Iar domnia mea i-am dat lui în schimb pentru această jumătate din Petricani un sat tot pe Başeu, anume Hăneşti, care acest sat Hăneşti a fost al nostru domnesc…”[1].

Din conţinutul documentului se vede că satul Hăneşti a fost anterior domnesc, dependent de ocolul Ştefăneşti, dar nu aflăm de când. Înainte de a deveni sat domnesc, probabil din timpul lui Ştefan cel Mare, satul a fost în stăpânire boierească, a unui jude, cneaz sau stăpân Hanu[2], de la al cărui nume s-a dat şi numele aşezării, după regula, în general, acceptată, cu ajutorul sufixului „-eşti”.

Satul Hăneşti nu are nimic comun cu „satele hăneşti” cedate de Ieremia Movilă voievod hanului tătărăsc Gherei la 11 octombrie 1595, evenimente relatate în letopiseţe[3] din care un fragment a fost localizat la Hăneşti[4], chiar dacă satele hăneşti erau între Tighina şi Cetatea Albă[5], iar satul Hăneşti exista înainte de 1595.

După 1546 satul Hăneşti a avut caracter boieresc, moşia fiind în stăpânirea unui boier dar înaintând în timp, parte a moşiei a ajuns în stăpânirea unor copărtaşi (răzeşi). Este posibil ca ascendenţii acestora să-şi fi păstrat ocina în afara moşiei boierului.

În secolul al XVII-lea şi prima jumătate a celui următor satul Hăneşti are caracter răzeşesc. În a doua jumătate a secolului al XVIII-lea se reface proprietatea mare boierească, din care se va face împro­prie­tă­ri­rea din 1865 şi apoi cea din 1919-1922 din moşia familiei Pillat.

Documentele informează de existenţa a cel puţin trei locaşuri succesive de biserică la Hăneşti. Astfel, „biserica veche Adormirea Maicii Domnului, construită în anul 1802, din bârne de lemn, de Mihail Sturza, înlocuind altă biserică din acelaşi cimitir”. În anul 1910 a început construcţia bisericii actuale, pentru care proprietarul moşiei Gh. N. Pillat a donat 4.000 lei, arendaşul moşiei, 1.000 lei şi tabla pentru acoperiş, Gh. Petcu (Fetcu), ginerele lui Gh. Pillat, deputat de Brăila, 500 lei etc.[6]. Acest locaş a suportat reparaţii, îmbunătăţiri etc.

Cel dintâi preot menţionat documentar la Hăneşti a fost preotul Axinte în 1774[7] apoi pr. Ioan Mihail. D. Grigoraş, Gh. Nepotescu, D. Botez, V. Nicolau, Gh. Vâlcu, M. Gherman, Victor Gagos, Th. Damian, Gavril Damian.

Şcoala din satul Hăneşti îşi începe activitatea în pridvorul bisericii vechi, unde, după informaţiile regretatului preot Victor Gagos, se învăţa buchea.

Şcoala, în accepţiunea modernă a cuvântului, îşi începe activitatea la data de 25 mai 1881, cu înv. G. Georgescu, venit de la Sârbi, când în urma intervenţiilor lui Nicu V. Pillat, stăpânul moşiei este mutată şcoala din Sârbi în satul Hăneşti, reşedinţa comunei (conf. Decret 239/ 31.01.1881 şi Ordinul Ministrului Instrucţiunii publice 5459/24.04.1881). La 26 mai revizorul şcolar N. V. Philippide inspectează această şcoală şi constată că şi-a început activitatea într-un local necorespunzător dar N. V. Pillat a promis că va construi local propriu pentru şcoală, având deja procurate o parte din materiale[8]. Cel dintâi local pentru şcoală s-a construit între anii 1881-1882 şi ca local pentru primărie, având cinci camere, pe locul unde în prezent este locuinţa domnului Damian Petru.

Un alt local de şcoală cu două săli de clasă şi locuinţa dirigintelui s‑a construit în perioada 1902-1903, în partea de est a localului numit în prezent Şcoala Veche. Acest local a fost demolat în perioada 1983-1985. Localul Şcoala Veche s-a construit în perioada 1924-1925, din chirpici, pe temelie de piatră, cu şase săli de clasă dispuse câte trei pe dreapta şi pe stânga unui hol mare pe mijloc. Localul Şcoala Nouă s-a construit în perioada 1971-1972, din cărămidă pe fundaţii de beton. Şcoala a funcţionat cu clasele I-IV de la înfiinţare, din 1949 cu clasele I-VII, apoi cu clasele I-VIII, din 1964, cu clasele I-X, din 1969-1984 şi iarăşi din 2004.